DMovieblog

Mai putin poveste si mai mult dialog despre religie cu punct de plecare intr-o intrebare cu spil pentru neuron: cum ar fi sa fi trait ultimii 14,000 de ani? Si asta nu in pielea unui vampir, vrajitoare, nu in interiorul unui sistem de reincarnare etc., ci ca un regular John ramas pentru totdeauna la 35 de ani si ajuns in prezent profesor universitar dupa ce... no spoilers here.  Extrabonus: un microexperiment social.  Daca l-as fi vazut in liceu, acum 15 ani,  The Man from Earth ar fi fost fara indoiala un instant hit pentru mine. Pentru ca vinde un pachet coerent si atipic despre credinta si religii, despre sens material si spiritual, despre ecologie, suferinta, cunoastere, dragoste pe care il imbraca inspirat in mitul strainului. Dar nu mai sunt in liceu si aseara i-am vazut si slabiciunile, dincolo de productia low budget: superficialitatea conceptuala, absenta conflictului, transparenta dusa pana la evidenta.  3 din 5, bun in my book, dar nu mai mult de atat.    

Ultimul Nolan e urias de ambitios si de departe cel mai emotional film de pana acum. Simtiti ca vine un "dar"? Cam asa ceva. Chiar si la foarte cald, cand nu pot veni decat cu o suma de impresii, Interstellar nu mi se aseaza perfect. Durata mamut de peste 2 ore si jumatate nu se simte cu adevarat decat dupa vizionare cand parca nu gasesti mai repede toaleta. Ce se simte, mai ales in ultima treime, e "mura-n gura"-ul pe care scenaristii - Nolan & brother - tin sa-l faca. Stii asta atunci cand ti-ai dat singur replici din film cu 5-10 minute mai devreme. Sau poate un alt tu, mai inteligent, ti-a trimis informatia din viitor direct in emisfera dreapta sub forma de impulsuri neuronale. Radem, glumim, dar Hollywood-ul cere unele sacrificii. Nolan vrea cam totul cu filmul asta si asta e o pretentie de cineast adevarat. Dar aruncandu-se in foarte multe directii deodata parca nu mai reuseste sa le tina in frau si sa le adune in aceeasi masura si cu aceeasi s

Docu produs cu banii lui Netflix si centrat pe un cuplu ruso-norvegian care face parte din prima linie a Human Rights Watch . Adica acei oameni care merg in zonele de conflict unde exista suspiciunea ca se incalca drepturile omului.  O treaba mai riscanta nici ca imi pot imagina - un soldat in conflict stie ca are de partea sa tehnica militara si camarazi de arme, un observator e practic lipsit de orice aparare. Pe deasupra toata treaba cu stransul dovezilor si marturiilor nu are cum sa nu lase urme - imaginati-va ruinele unor case din care parintii isi scot copiii, cum sa ramai detasat la un asemenea moment? Si singura recompensa e ca din cand in cand un dictator vede completul de judecata sau ca uneori se semneaza acorduri de genul nefolosirii armelor chimice...  Pare al naibii de putin si totusi oamenii din Emergency Team inteleg cat conteaza o  singura viata salvata. Materialul e ultra emotional, dar avand in vedere subiectul si perspectiva asumata nici nu prea putea f

La dus, pentru ca nu vroiam sa dorm deloc, am inghesuit 3 filme: Lucy . 2 din 5, modest in my book. Scris si regizat de Besson , o ciorba si inca una nedusa pana la capat in nicio directie. 5th elemente luptatoare am mai vazut, action-ul e dezechilibrat, iar partea sf ramane un could have been si cam atat. Magic Under the Moonlight . 3 din 5, bun in my book. Scris si regizat de Woody Allen, un Allen intors in timp si pe coasta franceza. Story usurel placut, fara caderile tragice din Matchpoint sau Scoop, dar asezat si tinut bine din cateva twist-uri ghiduse. Final complet anapoda - spoiler alert: Colin Firth sarutandu-se cu Emma Stone, ceva nu e OK aici. 22 Jump Street . 3 din 5, bun in my book. In aceeasi reteta cu 21, o placere vinovata again. Tampitel, dar tupeist. Reusind sa ingroase cliseele pana m-a facut sa rad. Ceea ce vecinilor din avion nu li s-a parut funny. Generic de final meserias. La intoarcere, pentru ca am incercat sa dorm cat mai mult, am vazut 3 seriale: